Contestarea în instanță a evaluării ANRP
Conform noii legi evaluarea nu mai este păstrată ca responsabilitate esențială a unui evaluator ci revine ca sarcină pentru ANRP. Acest sistem prezintă o serie de inadvertențe. Respectarea grilei notariale conform datelor din anul 2013, indiferent de data la care se va desfășura evaluarea, minimizarea valorilor pe care o practică ANRP determinând în unele cazuri și pierderi de peste 80%, lipsa unui caracter unitar în aplicarea grilei notariale – toate acestea reprezintă detalii care afectează rezultatul final într-un mod cu totul nejustificat.
Dispunem de avocati în masură să intervină prin contestarea în instanță a evaluarii ANRP reușind astfel să obțină o evaluare optimă, conformă cu valoarea reală!
Contestarea valorii deciziei de despăgubire prin puncte se poate face în paralel cu încasarea banilor pentru decizia ce v-a fost deja emisă!!!
COST 0 DIN PARTEA DVS!!!
Despăgubirile ANRP
Dacă ANRP a emis o Decizie de acordare de despăgubiri cu mult timp în urmă, iar acum, în urma unei ,,reevaluări” a constatat că despăgubirile acordate au fost supraevaluate, aveți nevoie de reprezentare adecvată. Dacă aveți dosarul înregistrat la ANRP și nu ați primit încă Decizia de compensare, se impune să acționați în judecată această instituție.
Odată cu pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei 45/14.10.2019, acest lucru a redevenit posibil pentru zecile de mii de dosare aflate în custodia ANRP-ului și nesoluționate încă. Altminteri, aceasta este singura modalitate legală de a obliga ANRP-ul să vă emită Decizia de compensare, cu atât mai mult cu cât începând cu 01 ianuarie 2017 odată cu începerea emiterii titlurilor de plată, mecanismul de despăgubire prin puncte de compensare a devenit unul concret, efectiv și eficient. Mai jos puteți vedea jurisprudența consacrată în domeniu, prin care ANRP-ul este obligat în justiție să emită Deciziile de compensare.
Dacă v-a fost emisă decizia de compensare prin puncte de către ANRP și ați constatat că imobilul dvs. a fost cu mult subevaluat, se impune să contestați în justiție dispoziția. După izbucnirea scandalului supraevaluărilor în cazul ,,cesionarilor”, în urma căruia toată fosta conducere a ANRP -ului a fost trimisă în judecată pentru fapte de corupție, de teama ca nu cumva să existe suspiciuni cum că cuantumul despăgubirilor a fost din nou supraevaluat, aproape toate deciziile de compensare sunt cu mult subevaluate, însă tot în mod ilicit și la limita abuzului în serviciu, prin interpretarea și aplicarea eronată a grilei notariale de referință.
Dacă ANRP-ul v-a emis o decizie de invalidare parțială sau totală a deciziei entității emitente, se impune să contestați în justiție această decizie.
Pentru o mai bună imagine de ansamblu a domeniului în care suntem specializați, ar trebui mai întâi să analizăm din punct de vedere realist-juridic felul în care funcționează operațiunea administrativă de despăgubiri prin puncte.
Acesta operațiune se desfășoară prin intermediul Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). Aici sunt centralizate toate dosarele pe Legea 10/2001 de restituire prin echivalent (despăgubiri în puncte achitabile în numerar în cinci tranșe anuale).
În cazul imobilelor ce se pot restitui în natură, cele care există actualmente (nu au fost demolate sau transformate) și nu au fost înstrăinate de către stat chiriașilor (în baza Legii 112/1995 sau în baza altor acte normative), procedura administrativă de restituire se efectuează și se finalizează doar în baza dispozițiilor Legii 10/2001, odată cu emiterea de către entitatea deținătoare (Primărie, AVAS etc.) a Dispoziției de restituire în natură a imobilului în cauză.
În cazul imobilelor ce nu se pot restitui în natură (demolate / inexistente / transformate / vândute chiriașilor în baza Legii 112/1995), procedura administrativă de restituire prin echivalent se desfășoară de această dată pe parcursul a 2 etape distincte.
Prima etapă este reglementată de dispozițiile Legii 10/2001 și se finalizează odată cu emiterea de către Primărie sau altă entitate deținătoare a imobilului (precum AVAS etc.) a Dispoziției de restituire prin echivalent. Restituirea prin echivalent urmează a se efectua potrivit dispozițiilor Legii 165/2013. Conform acestei prime etape administrative de restituire, termenul de soluționare al notificărilor în baza Legii 10/2001 este de 60 de zile de la înregistrare (articolul 25, aliniatul 1 din Legea mai sus menționată), care însă nu era respectat de către autoritățile competente.
Cea de-a doua etapă administrativă de restituire, reglementată de această dată de dispozițiile Legii 165/2013, rezidă în selectarea dosarului, evaluarea acestuia conform grilei notariale din anul premergător emiterii deciziei și, respectiv emiterea Dispoziției reprezentând titlul de despăgubire. Însă aceasta a doua etapă administrativă de restituire, în mod paradoxal și inexplicabil, este guvernată de un termen legal de soluționare de 60 de luni, conform disp. art. 34 din L.165/2013, și care a expirat în data de 21.05.2018. Înainte ca dosarul să ajungă de la Primărie sau altă entitate emitentă a dispoziției în baza Legii 10/2001, la ANRP, dosarul este verificat în vederea avizului de legalitate de către Prefectura la nivelul căreia se centralizează toate dosarele. HG 81/2007 nu prevede niciun termen în care instituția prefectului este obligată să efectueze această operațiune administrativă de avizare a dosarelor înainte ca acestea să fie transmise ANRP-ului. În cazul în care parcurgerea acestei etape administrative intermediare este tergiversată, câteodată și instituția prefectului trebuie acționată în judecată în vederea transmiterii dosarului către ANRP (cu acordul expres al clientului).
Neajunsurile Legii 165 / 2013
Astfel, în conformitate cu normele interne ale ANRP, dosarele se selectează în vederea parcurgerii etapelor mai sus menționate (selectare dosar, evaluare și emiterea dispoziției), în funcție de numărul intern de înregistrare al dosarului la ANRP. Precizez că în prezent la ANRP sunt înregistrate un număr de aproximativ 60.000 de dosare. Ori din anul 2005, de când ființează ANRP-ul și până în prezent au fost soluționate un număr de aproximativ 30.000 de dosare.
Prin urmare, deși termenul de 60 de zile de soluționare a notificărilor prevăzut de Legea 10/2001 nu era respectat, exista totuși posibilitatea legală de a acționa în judecată entitățile deținătoare în vederea emiterii unei decizii sau emiterii unei anumite decizii, jurisprudența conferită de cadrul legal prevăzut de Legea 10 / 2001 fiind adecvată și în continuă evoluție (Decizia nr. XX / 19.03.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Rolul avocatului consacrat în domeniul litigiilor cu ANRP
Ori, având în vedere cele mai sus relatate, este necesară intervenția unui avocat specializat în acest domeniu, în vederea acționării în judecată a ANRP-ului și obținerea în mod irevocabil în justiție a obligării acestei instituții să soluționeze și să emită într-un final Decizia reprezentând titlul de despăgubire ce constă în puncte valorice/bani în numerar plătibili în cinci tranșe anuale.
Avocatul specializat în soluționări dosare ANRP, va deschide un proces de “Obligare emitere decizie ANRP”
Concret: ansamblul etapei administrative prevăzută de dispozițiile Legii 165/2013 va fi scurtat la modul cel mai drastic. Astfel, persoana îndreptățită nu va mai aștepta soluționarea dosarelor anterioare cu număr de înregistrare mai mic (aproximativ 60.000 la număr), ci ANRP-ul va fi obligat în mod irevocabil, în justiție, sa purceadă la efectuarea operațiunilor administrative mai sus menționate: evaluare și emiterea Deciziei. Durata acestui litigiu absolut indispensabil, având în vedere actualul cadru legal defectuos și inadecvat, se întinde pe o perioadă aproximativă cuprinsă între un an și un an și șase luni de zile, în funcție de vacanțele judecătorești sau alți factori aleatorii. Ca atare, singura modalitate de a debloca un dosar de restituire prin echivalent aflat la ANRP, o reprezintă acționarea în judecată a acestei instituții.
În final, pentru a fi obiectivi și nepărtinitori, trebuie menționat că ANRP-ul lucrează cu o resursă umană cu mult sub capacitatea necesară (aproximativ 18 juriști), are un personal limitat care oricum lucrează la capacitate maximă, iar unii din funcționarii acestei instituții au fost nu de puține ori acuzați pe nedrept de supraevaluări, acuzații ce au făcut obiectul a nenumărate dosare penale, însă soluționate prin achitări definitive de răsunet. Însă, în aceeași măsură au fost și condamnări definitive la fel de spectaculoase. Așa se explică subevaluările, deciziile de invalidare ori validare parțială abuzive și lentoarea soluționării dosarelor. Oricum, în lipsa voinței și deciziei politice de a înzestra ANRP-ul cu un personal corespunzător adecvat numărului imens de dosare aflat în custodia sa, această instituție nu va putea funcționa niciodată în parametrii dezirabili. Iar, dacă ar fi să facem un scurt exercițiu de imaginație și ne-am imagina că ne aflăm într-o lume ideală unde ANRP-ul, având o schemă de personal corespunzătoare, ar soluționa rapid toate dosarele de despăgubiri aflate în custodia sa, efortul bugetar inerent ar fi pur și simplu nesustenabil, dat fiind condițiile actuale.
Cu precizarea că în materie de punere în executare a hotărârilor în care ANRP-ul a fost obligat să soluționeze un dosar, să recalculeze cuantumul despăgubirilor ori să revină asupra unei decizii de invalidare, întodeauna această instituție a fost de bună credință și a pus în executare hotărârile judecătorești pronunțate împotriva sa.
Cum putem obține despăgubirile ANRP după expirarea termenului de 6 luni reglementat de legea 165.2013?
Legea a prorogat termenul de soluționare, la data intrării ei în vigoare 17 mai 2013 , conform articolului de mai jos –
Articolul 34 (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.*)
Astfel, termenul MAXIMAL de emitere a deciziilor era de 60 de luni adică mai 2018 iar după acest termen conform articolului de lege, mai există un termen de MAXIM 6 luni în care cei care nu primiseră deja deciziile, se puteau adresa direct instanței de judecată în vederea obținerii de despăgubiri/decizii.
Articolul 35 L. 165/2013
(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(1^1) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii. La data de 02-08-2018
Articolul 35 din Capitolul IV a fost completat de Articolul III din LEGEA nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 658 din 30 iulie 2018
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
Astfel, se ridică întrebarea legitimă, dacă cei care și-au depus în 2001 dosarele ÎN TERMEN , își pierd dreptul definitiv de a deschide acțiuni în instanță pentru a le fi emise deciziile de despăgubire sau dacă statul Român nu cumva face un abuz extrem, prevalându-se de acest termen depășit și renunță definitiv la emiterea deciziilor de despăgubire?
Răspunsul îl dăm mai jos cu ce texte de lege sunt încălcate și ce trebuie să facă un petiționar care vrea să obțină decizia de despăgubire din partea ANRP.
Obținerea Deciziei de Despăgubiri ANRP
Cum rămâne cu cei care au avut dosarele depuse și așteptau deciziile ANRP și crezându-i pe cei din Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au PIERDUT termenul din noiembrie 2018, nesolicitând în instanță emiterea titlurilor de despăgubire ?
Se ridică problema constituționalității sau a neconstituționalității termenului de 6 luni de zile “ alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. “
ATENTIE – Termenul de 6 luni zile, încalcă dreptul la moștenire, conferit de către Constituția României dar și dreptul la proprietatea privată.
Dreptul la moştenire
ARTICOLUL 46
Dreptul la moştenire este garantat.
Dreptul de proprietate privată
ARTICOLUL 44
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
Astfel, se pune problema că în ipoteza în care cei ce aveau dreptul de a obține din partea ANRP, o decizie fie de despăgubire fie de respingere(pe care puteau să o conteste ulterior în instanță), ANRP conform legii, ar putea să nu mai emită NICIODATĂ acele decizii de despăgubire și pe cale de consecință cei care au dreptul legal la despăgubiri, să nu-și mai poată obține aceste drepturi.
Textul de lege cu 6 luni de zile si anume –
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor – incalca consitutia!!
Astfel, considerăm că moștenitorii celor care au avut dreptul la aceste despăgubiri, nu pot fi prejudiciați de un termen de 6 luni de zile pentru a le fi date despăgubirile de pe urma defuncților autori, iar dacă vor depăși acest termen de 6 luni, nu-și vor mai putea obține drepturile.
Suntem de părere că atâta vreme cât succesorii și-au manifestat opțiunea succesoră, nu vor mai putea să fie ținuți de alte termene în așa fel încât să intre în posesia moștenirii de la defuncții lor părinți sau bunici.
Prin urmare și sub acest prin aspect, termenul de 6 luni de zile, timp în care cei interesați ar fi putut să deschidă o acțiune, este un termen neconstituțional.
Secundar, prin prisma articolului 44 din Constituția țării, considerăm că nu pot fi prejudiciați în drepturile lor printr-un termen de decădere de 6 luni de zile, cei care nu au acționat în instanță statul Român prin ANRP, având în vedere obligația ANRP de emitere a tuturor titlurilor de despăgubire până la Mai 2018.
Considerăm și aici și prin prisma dreptului de proprietate privată, că sunt încălcate dispozițiile Constituționale.
Cum se poate deschide litigiul și cum se invocă aceste aspecte, pentru a obține decizia de despăgubire?
Teoretic, dacă ați deschide acum un litigiu prin care să solicitați emiterea deciziei de despăgubire, ANRP ar invoca decăderea dată de termenul de 6 luni de zile de mai sus.
În cadrul acțiunii pe care o înaintați în instanță, pe lângă capătul de cerere pe care-l faceți cu privire la obligarea ANRP la emiterea deciziei de despăgubire, se va invoca și excepția de neconstituționalitate a prevederilor mai sus menționate cu trimitere către cele două texte constituționale amintite.
Primită cererea de către instanță, dacă v-a sesiza CCR va putea inclusiv să dispună suspendarea procesului până când CCR se va pronunța cu privire la legalitatea acelui text de lege.
In opinia noastră, considerăm că textul este neconstituțional și ca atare cei care chemă în judecată ANRP, vor invoca neconstituționalitatea legii cu privire la termenul de 6 luni, vor reuși să anuleze și efectele acestui termen fiindcă el nu poate fi constituțional, avându-se în vedere cele indicate.
